Liceu. Oameni noi. Coridoare necunoscute. Paşi mici şi nesiguri. Teamă de profesorii severi. Curiozitate. Timiditate. Dorinţa de a lega noi prietenii. Hotărârea de a-ţi crea un nou început. Cam aşa arată primele zile din viaţa unui boboc. Chiar dacă unii sunt mai sociabili iar alţii mai puţin, toţi elevii de clasa a IX- a sunt învăluiţi de emoţii şi de o neascunsă curiozitate la intrarea în acest nou tărâm, care le va marca următorii patru ani din viaţă.
După aşa-numitul „botez”, specific tuturor liceelor şi prezent sub diverse forme- de la bătăi cu apă sau ouă, la simple „miştouri” adresate novicilor- prin care supravieţuitorii primului an îi introduc pe noi-veniţi în viaţa de licean, bobocii încep adeseori să privească instituţia cu reticenţă şi chiar frică. Acest botez poate fi văzut ca pe un simplu avertisment de intrare pe un pământ sacru, în care trebuie să respecţi anumite reguli pentru a te integra, sau pur şi simplu ca pe o răzbunare a generaţiilor anterioare, care au trecut si ele prin această etapă la vremea lor.
Zilele tomnatice se scurg însă cu rapiditate şi, chiar dacă eşti încă puţin timorat, înainte să-ţi dai seama, ai deja oameni cu care te înţelegi şi cărora poţi să le împărtăşeşti fricile tale, cu care îţi împarţi gustarea din pauză şi cu care parcurgi obosit, dar convins că ai făcut progrese, acelaşi drum spre casă. Chiar dacă îţi doreşti, nu trebuie să încerci să te împrieteneşti cu toată lumea. În liceu se adună tot felul de caractere, foarte diferite între ele. Este greu pentru oricine să placă şi să fie plăcut de toţi. Adevăratele relaţii de prietenie nu se caută, ci se leagă spontan, natural. Pe de altă parte, aceste afirmaţii nu trebuie interpretate ca un imbold spre izolare. În niciun caz. Liceul este locul în care poţi şi eşti îndemnat să profiţi de noi oportunităţi şi experienţe care-ţi ies în cale. În această perioadă ni se formează personalitatea, iar posibilitatea de adaptare la un nou mediu şi întâmpinarea cu îndrăzneală a provocărilor constituie elemente cheie în dezvoltarea armonioasă a acesteia.
Pentru mulţi, clasa a IX- a pare că a durat cel mai mult dintre toţi anii de liceu. Respiri, într-adevăr, mai uşurat când vine vara şi ai posibilitatea să te gândeşti la tot ce ai relizat într-un an, la trecerea nemiloasă a timpului peste anii tăi de adolescenţă şi la cât de mult te-ai schimbat în perioada ta de bobocie, pentru că, da, liceul te schimbă surprinzător de mult.
Din propria-mi experienţă, pot spune că eşti cu adevărat acomodat în liceu abia în clasa a X- a, atunci când ştii deja toţi profesorii de la orele cărora poţi chiuli fără să primeşti absenţă, când ai deja puse la punct tehnicile de copiat adaptate în funcţie de materie, când ştii cele mai bune ascunzişuri din clădire, unde paznicii nu te pot găsi ca să te tîrască în clasă, când ştii cu exactitate câte minute poţi întârzia la fiecare oră pentru a nu stârni mânia profesorilor, când nu părăseşti curtea decât după minute bune de la auzirea soneriei, ştiind că săptămâna asta nu ai folosit scuza cu mersul la cabinetul medical.
Emoţii. Stres. Lacrimi. Râsete timide. Noutate. Este frumoasă bobocia, cum este şi liceul, cum este şi adolescenţa. Să le trăim, deci, cât mai intens posibil. 🙂
Cu Psihicul la Vedere 